WWW.EUROVALCEA.RO
Maria Diana Popescu a debutat cu poeme, în 2002, cu o splendidă carte al cărei simplu titlu te face să tresari: „Lumea dintre gânduri". Gândul-cogito-ul Mariei Diana Popescu - inteligenţă manifestă în dimensiunea cea mai vibratorie a poetului - este cel ce se auto-explorează în estetic, cu inconfundabil tonus propriu, în următoarele-i cărţi: „Trecutul din clipă", „Urma de stea", „Atingerea de înger", „Vechimea veşniciei", (titlu-sofism), „Cursuri de şantaj" (ascuţime civic-polemică), „Cai crucificaţi la simpozioane" (superb oximoronic recurs la un Delacroix - Dali , dadaist-paranoic), „Imperfectul perfect", „Restul este legendă".Parantezele mele sunt doar nuanţate atingeri la un dat-posibil trend oximoronic al acestei poetese-surpriză. Aş zice că este ceva din viitorul precipitat al liricii româneşti, iar poeta aceasta este una dintre zveltele prefigurări ale unei altfel-de-poezii: poezia rupturii de uriaşul munte rezidual al scriiturii literare ante-lovilutzie, ca finish al unui secol şi mileniu. O ruptură ce apelează impetuos la ecologizarea îndrăzneaţă a vastului teren, otrăvit de grafomania decadenţei „epocii" inflamatului sistem cenzorial tiranic. Lucrul jurnalistic relevă o vocaţie certă a moralei pledate acut, dintr-o suferinţă şi co-participare la vindecare, una catarsică.
citeşte TOT pe WWW.EUROVALCEA.RO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu